Ma uit in jurul meu si nu-mi vine sa cred ce vad. Poate, prin profesie, mi-am pastrat o doza de infantilism anacronic. Acum doua zile, fumand la ferestra, observ un cuplu, trecand destul de grabit. Pe trotuar, o pisicuta gri, tigrata, foarte delicata, isi facea toaleta, in modul extrem de gratios pe care il poseda toate felinele. Tanara o cheama “Pis-pis” si, cand pisica ( rara reactie de obedienta ) se apropie, tanarul ii arde un picior, cu sete. Forma terenului nu l-a ajutat sa prinda o lovitura in plin. L-am intrebat daca e fericit si a declarat, satisfacut:”Foarte!”
Un alt moment care mi-a “gadilat” nervii: noapte, aproximativ 23:45; cuplu la plimbare romantica; ea are deja in mana un buchet zdravan de trandafiri; el, cu un buchet si mai mare decat al ei, continua sa culeaga flori de pe rondurile aliniate de-a lungul trotuarului. Un flash: peste cinci-sase ani, aceiasi tineri isi incurajeaza copilasii sa culeaga floricelele orasului. De fapt, la ce servesc florile astea? De ce se mai planteaza?
